Reflexologia se ocupă cu studiul conexiunilor şi interdependenţelor existente între o anumită zonă și alte părți ale corpului, respectiv structuri biologice somato – vicerale și glandulare, cu intenția activarii acestora în scop curativ si profilactic.
Deşi în prezent reflexologia este desemnată ca o terapie integrativă, poate una dintre cele mai importante şi eficiente a secolului XX, originile ei se regăsesc în tradiţiile vechi ale popoarelor și existenţei umane. Astfel, ea se înrădăcinează în timpurile îndepărtate ale realităţii umane, într-o perioadă de timp în care nu existau decât terapii naturale În antichitate, popoarele orientale cunoşteau tratamente de vindecare prin acupunctură şi presopunctură. Probabil că la început s-a practicat presopunctura care necesita cunoaşterea exactă a punctelor reflexe şi tehnicile lor de stimulare. Se estimează că între apariția celor două proceduri terapeutice s-ar afla originea reflexologiei, dacă nu cumva ea a evoluat din tehnicile masajului.
Dovezile existente în exprimările picturale, în gravuri şi sculpturi au evidenţiat faptul că aproape toate culturile vechi au practicat forme sau tehnici care aparţin reflexologiei contemporane. Specialiştii în terapiile integrative atribuie Chinei şi Egiptului întâietatea originii reflexologiei.
Medicina tradiţională chineză, cu o vechime de peste 5000 de ani, cunoştea acupunctura, presopunctura, masajul, gimnastica energetică (chi kung), exerciţiile de nutriţie şi cea dintâi farmacopee, denumită Pen-ts-ao-king, bazată pe ceaiuri recomandate în vindecarea anumitor boli.
Reflexoterapia reprezintă aplicarea mijloacelor specifice reflexologiei cu scopul de a obține ameliorarea sau vindecarea suferințelor patologice și/sau psihice ale pacientului.
Sănătatea noastră depinde într-o mare măsură şi de starea psihică, teama, emoţiile, stresul şi supărările ducând la îmbolnăvire. S-a demonstrat că acestea pot modifica, compoziţia şi circulaţia sângelui, creşte aciditatea gastrică şi pot modifica valorile normale ale unor hormoni. Psihiatrii susţin că orice afecţiune în plan fizic este generată sau susţinută de una în plan psihic, existând o permanentă corelare între mintea şi corpul unui individ. Sănătatea oamenilor nu se poate îmbunătăţi până când aceştia nu au mai întâi dorinţa de vindecare şi certitudinea că starea lor se poate ameliora.
Reflexoterapia favorizează începerea unui proces de vindecare, efectuarea ei corectă, ducând la o stare de echilibru şi creând condiţiile în care poate să apară vindecarea. Trebuie să existe o permanentă comunicare între reflexoterapeut şi pacient, pentru a-i insufla acestuia încrederea în sine şi ai explica modul în care reflexoterapia acţionează, făcându-l să înţeleagă că doar printr-o bună colaborare se va ajunge mai repede la efectele dorite.
Factori care determină, întreţin şi agravează depunerile toxice pentru organism, în zonele reflexogene sunt multipli şi depind de:
- Modul de viaţă prin alimentaţie, stare psihică şi stare mentală;
- Circulaţie sangvină insuficientă într-un anumit organ sau segment din corp.
- Bătăturile de la mâini sau picioare conduc la stază circulatorie zonală;
- Fracturi consolidate greşit şi/sau calusul vicios la mâini şi picioare, antrenează presiuni anormale pe vase şi nervi implicând perturbări circulatorii zonale, care, în timp, afectează organele corespondente prin insuficienţă circulatorie sau nervoasă.
- Folosirea de încălţăminte strâmtă şi incomodă care periclitează circulaţia sangvină la nivelul picioarelor.
Corelarea picior-corp, respectiv mână-corp
Ca şi celelalte zone reflexe, picioarele şi mâinile pot fi considerate adevărate oglinzi ale corpului omenesc. Puse una lângă alta reflectă corpul omenesc în întregime, aşa cum este el dispus anatomic. Aşadar piciorul şi mâna dreaptă cuprind reflexe ale părţi drepte a corpului, iar piciorul şi mâna stângă cuprind reflexe ale părţi stângi a corpului, cu menţiunea că la nivelul capului punctele reflexe sunt dispuse invers şi anume degetul mare de la mâna şi piciorul drept reflectă emisfera stângă a capului, iar degetul mare de la mâna şi piciorul stâng, reflectă emisfera dreaptă a capului. Fiecare punct reflexogen corespnde unui sistem sau organ, realizandu-se astfel o sitmulare benefică asupra acestora.
Masajul reflexogen acţionează asemănător reflexologiei, urmărind relaxarea şi detensionarea musculară. Tehnicile de relaxare pe care le cunoaşte actualmente reflexologia presupun acţiunea manuală asupra zonelor reflexogene în scopul normalizării circulaţiei sanguine şi limfatice pentru a elimina congestia, contractura, acumularea substanțelor nocive şi blocajele energetice, realizând premiza unei stări optime de sănătate.
La masaj pacientul stă într-o poziție confortabilă, intins pe pat cu fața în sus și nu este necesar să se dezbrace, afându-se astfel într-o stare de confort deplin.
Masajul se realizeaza utilizand tehnici de netezire și presiune la nivelul punctelor reflexogene, nefiind dureros.
Beneficiile reflexoterapiei:
- Relaxare profundă și reducerea stresului
- Îmbunătațirea circulației sanguine
- Ameliorarea durerilor (cefalee, dureri digestive sau menstruale)
- Reglarea digestiei
- Stimularea sistemului imunitar
- Îmbunătățirea somnului
Efectele variază de la pacient la pacient.
Masajul trebuie evitat în cazul infecțiilor acute, febră, boli circulatorii grave (tromboza profundă), traumatisme sau răni la nivelul tălpilor.
În cazul femeilor însărcinate, masajul este contraindicat în primul trimestru de sarcină iar pe toată perioada sarcinii trebuie evitată stimulare punctelor reflexogene corespunzatoare aparatului reproducător.
O sedință de reflexoterapie durează între 30 și 45 de minute, de obicei nu doare dar poate aparea disconfort în zonele cu sensibilitate.