Pe tot parucursul sarcinii, femeia trece printr-o serie de schimbări care se succed progresiv de la un trimestru la celălalt. Există trei mari etape pe care organismul le resimte diferit:
- Trimestrul I – apar modificările hormonale care afectează toate subsistemele, crește sensibilitatea organelor de simț si scade toleranța la stimulii care vin din exterior (mirosuri, sunete, culori, chiar persone).
- Trimestrul al II-lea – apar schimbările de statică corporală. Creșterea în volum a uterului va genera accentuarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale care va afecta în timp mersul și postura.
- Trimestrul al III-lea – modificările morfologice sunt la cote maximale și apar dificultăți funcționale la nivelul organelor vitale.
Cele mai evidente modificări fizice apar la nivelul abdomenului care, pentru că se marește progresiv (datorită creșterii în lungime și greutate a uterului), deplasează centrul de greutate al corpului înainte și în jos. Această deplasare va determina, pentru menținerea echilibrului corpului, o înclinare a trunchiului înnapoi și o accentuare a lordozei lombare. Exagerarea lordozei lombare în poziția stând va avea ca și consecință un efort static considerabil a musculaturii spatelui, a coloanei vertebrale, a abdomenului și a perineului. De asemenea, secreția hormonului relaxină influențează formațiunile moi de joncțiune a segmentelor. Sub acțiunea acestui hormon, ligamentele și tendoanele devin hiperlaxe, astfel ca articulațiile importante ale membrelor (inferioare în mod special) nu au sunsținere suficientă. Acest lucru, asociat cu creșterea masei corporale, provoacă o presiune articulară exagerată care determină dificultate în deplasare, uneori cu pierderea echilibrului. De asemenea, schimbarea centrului de greutate favorizează hipotonia unor grupe de muschi și, ca reacție, hipotrofia altor grupe de muschi (care intră în compensare) în urma adaptării aparatului locomotor la noile condiții.
Principalele schimbări care apar la nivelul aparatului locomotor sunt:
- Umerii și brațele prezintă o retracție posterioară în timpul mersului;
- Se accentuează curbura lombară, rezultând apariția lordozei lombare;
- Mușchii fesieri iși pierd din tonus;
- Tendonul lui Ahile este solicitat aproape continuu, glezna fiind permanent într-o ușoară flexie plantară;
- Scade tonusul mușchilor de pe partea anterioara a piciorului, mai evident la nivelul coapselor;
- Abdomenul se bombează ca urmare a limitării funcționale a musculaturii.
Gimnastica prenatală este o componentă a kinetoprofilaxiei dedicate femeii insărcinate. Programul profilactic are în vedere îmbunătățirea stării generale de sănatate a organismului și dezvoltarea controlului neuromotor astfel încât gravida să facă față mai ușor schimbărilor generate de situația în care se află. Adaptarea organismului la noile condiții este resimțită mai ușor dacă gravida știe la ce se expune atunci când rămâne însărcinată și dacă acordă atenție celor nouă luni de sarcină.
Gimnastica prenatală este un mijloc esențial de prevenție și adaptare a organismului la noile condiții. Exercițiile sunt structurate în raport cu perioada de sarcină a gravidei și se lucrează metodic urmărind nevoile și posibilitățile stadiului în care se află.
Beneficiile gimnasticii prenatale:
– Menține starea de sănătate și mărește rezistența organismului;
– Menține tonusul muscular și cortical;
– Favorizeaza evoluția normală a sarcinii;
– Intensifică circulația sangvină și limfatică stimulând metabolismul celular și punând în circulație produșii de catabolism cu scopul de a fi direcționați catre organele excretoare;
– Contribuie la pregatirea fizică și psihică pentru naștere și la preîntâmpinarea complicaților (dacă este cazul);
– Tonifică musculatura și, în mod special, pe cea a perineului (musculatura de evacuare);
– Contribuie la procesul de învățare corectă și completă a respirației;
– Determină formarea unui mecanism motor de contracție – relaxarea musculaturii striate, pe care gravida ajunge să o conștientizeze și să o controleze, fiind utilă în travaliu. Acest mecanism contribuie la dozarea eficientă a energiei în raport cu nevoile gravidei, amânând instalarea precoce a oboselii;
– Ajută la deprinderea gradată a unei atitudini fizice corecte pe masură ce sarcina avansează și apar modificări de statică corporală;
– Combate constipația prin stimularea peristaltismului (mișcarea de contracție, urmată de relaxarea periodică a musculaturii stomacului și intestinului, care se propagă sub formă de unde și face ca alimentele să fie împinse de-a lungul tubului digestiv);
– Menține echilibrul afectiv – emoțional pe toată perioada sarcinii (stimulează endorfinele – hormonul fericirii);
– Previne apariția vergeturilor;
– Previne apariția tulburărilor circulatorii des întâlnite în cea de-a doua perioadă a sarcinii care provoacă apariția edemelor.
Respirația are un rol foarte important în timpul sarcinii și ca parte esențială a kinetoterapiei
– Respirația toracală – mai des întâlnită la femei decât la bărbați. În mod normal capacitatea de distensie a toracelui este mult mai mare la bază decât la vârf, însă în a doua jumătate a trimestrului II de sarcină, volumul toracal pe inspir scade datorită limitării funcționale a diafragmei. Acesta nu poate fi controlat conștient, deci nu poate fi tonifiat separate decat în actul respirator. Se recomandă menținerea tonusului drepților abdominali care pot echilibra deficitul funcțional al diafragmei.
– Respirația diafragmală (abdominală) – are loc la nivelul cavitații abdominale și este recomandată mai ales în cea de-a doua parte a sarcinii când compresia uterului asupra organelor interne și a muschiului diafragm este mare. Se recomandă exerciții de repirație abdominală chiar din prima perioadă a sarcinii pentru a conștientiza și a menține tonusul drepților abdominali care au o importanță compensatorie, dar care sunt evident afectați pe masură ce sarcina avansează.
Programul de gimnastică prenatală se realizează în funcție de stadiul muscular în care este gravida. Există cazuri când apar hipotonii la diferite niveluri care determină un travaliu suplimentar muschilor compensatori (care preiau funcția mușchilor cu tonus scăzut). Acest lucru se întamplă datorită schimbării centrului de greutate al corpului. În astfel de cazuri se urmarește creșterea tonusului muscular pe acele grupe care au devenit hipotone și relaxarea celor suprasolicitate (care de obicei sunt dureroase ca urmare a apariției contracturilor).
Pe lângă musculatura posturală care trebuie tonifiată pe parcursul sarcinii, o atenție deosebită se acordă musculaturii abdominale. Drepții abdominali sunt supra elongați datorită presiunii care se exercită asupra peretelui de-a lungul căruia sunt dispuși. Rolul lor este important având în vedere consecințele care pot apărea la nivelul coloanei lombare. De asemenea, drepții abdominali au implicații respiratorii compensând deficitul funcțional al muschiului diafragm în cea de-a doua parte a sarcinii.
Cantitatea și tipul de exerciții fizice specifice sarcinii depind de starea generală de sănătate, de evoluția sarcinii, de condiția fizică și de istoricul sportiv al gravidei. Modificările fizice din timpul sarcinii pot influența direct toleranța la efort.
Mijloace și indicații generale ale gimnasticii prenatale:
– Exercițiile selecționate se vor adresa urmatoarelor regiuni: abdomen, bazin, spate, precum și funcțiilor respiratorie si circulatorie;
– Exercițiile pentru tonifierea abdomenului vor solicita toate grupele musculare care aparțin acestei regiuni sub atenta supraveghere a kinetoterapeutului: îndoiri înainte/înapoi, îndoiri laterale, rotiri;
– Exercițiile vor fi executate fără îngreunare și cu amplitudini și intensități moderate;
– Exercițiile pentru bazin: musculatura bazinului va fi antrenată atât prin mișcări de trunchi cât și prin mișcări ale membrelor inferioare (musculatură perineală în acest caz va fi mobilizată indirect);
– Exercițiile de respirație: femeia gravidă va fi învațată să respire corect și complet. Este necesar să-și poată doza și stăpânii în mod voit repirația. Exercițiile de respirație vor fi la început libere, apoi vor fi legate de mișcări de trunchi și membre;
– Obiectul agreat în programele de gimnastică prenatală este mingea. Are rolul de a facilita execuția dar și de a prelua presiunea de la nivelul perineului, genunchiului și ale gleznei;
– Programul va fi individualizat în funcție de vârsta, starea de sănătate și de posibilitățile motrice ale gravidei.
Contraindicații absolute:
– Insuficiența cardiacă;
– Tromboflebită;
– Embolie pulmonară recentă;
– Boli infecțioase acute;
– Sângerare și incontinență urinară;
– Ruptură de membrane prematură;
– Incontinență cervico – istmică (deschidere prematură de col);
– Întârzieri ale creșterii intrauterine ale fătului;
– HTP severă;
– Sarcină multiplă (tripleti);
– Suspiciune de suferință fetală;
– Placentă previa (jos inserată) cu risc de sângerare;
– Abdomen cicatricial recent;
– Absența unei supravegheri prenatale.
Contraindicații relative:
– Anemie și alte boli de sânge;
– HTP stadiu II;
– Afecțiuni tiroidiene;
– Sarcina multiplă;
– Exces cu deficit ponderal sever;
– Sedentarism în antecedente.